Sa spun oare ca florile sunt implinirea sufletului meu de zi cu zi ? Ce stiu cu siguranta, insa, este ca dragostea mea pentru flori provine dintr-o familie iubitoare de frumos, din amintirile cand adunam cu migala manunchiuri de lacramioare ce ma trezeau dimineata cu parfumul lor, din momentele cand, timid, legam trandafirii catifelati pentru a-i oferi profesoarelor in anii de scoala. Imi amintesc
si acum vorbele intelepte ale mamei cand ma dojenea: „fetita mea, nu le rupe ci lasa ochii sa se bucure de flori iar cele ce se vestejesc, nu le arunca ci ingroapa-le la umbra copacilor si astfel vor da viata d**a viata” si azi incerc cu emotie sa dau viata florilor, dar in alta dimensiune. Am adunat inocent miresme langa miresme, senzatii si euforie, curcubeu langa curcubeu, am avut nevoie de curaj sa infrunt spinii taiosi si inutili ce-mi stateau in calea creatiei, jelind deseori un bobocel de trandafir ce trebuia jertfit pe altarul perfectiunii. Acum, planificarea unei nunti, fie ea clasica, vintage sau moderna, ma surprinde rascolind rafturile in cautarea celor mai nastrusnice vaze si panglici si aducerea celor mai fabuloase viziuni pe masa de lucru. Ma incanta nespus sa aleg flori delicate si sa combin culori pastelate pentru botezul celor mici , care sa-i insoteasca in sfantul moment al increstinarii. Fiecare eveniment infatiseaza un tablou, evoca o emotie, spune o poveste…o poveste ce poate prinde viata prin alcatuirea unor creatii florale captivante.
