Pelerini

Pelerini Organizare evenimente de relaxare si reculegere, conferinte, Pelerinaje la manastirile din Romania La Drum cu Sufletul!

Organizare evenimente specifice, pentru relaxare si reculegere: Pelerinaje la manastiri, drumetii, seminarii, întâlniri de comunitate, pentru socializare, comunicare, dezvoltare personala.

Doamne-ajută, OM frumos!🌿Am venit să-ți dau binețe: *Doamne-ajută, om frumos! *Pentru mine frumusețea, este unde e Hrist...
14/01/2025

Doamne-ajută, OM frumos!

🌿Am venit să-ți dau binețe:
*Doamne-ajută, om frumos! *
Pentru mine frumusețea, este unde e Hristos!

Nu te știu, dar nici nu-mi pasă
Te iubesc, așa cm ești,
Dacă-n suflet bunătatea și iubirea găzduiești!

Am venit să-ți dau binețe! Cu rugăciune și gând bun,
Când mă rog lui Dumnezeu, Despre tine vreau să-i spun!

Să-ți dea pace, mântuire, Sănătate, bucurii!
Celor care au nevoie, le dea naștere de fii!
Celor slabi le dea putere, Bolnavilor tainic leac!
Sufletelor tulburate, le dea pace!
Celor singuri părtășia, unui suflet minunat!
Celor care au de toate, doar iertare de păcate!

Am venit să-ți dau binețe, Mi-e sufletul bucuros!
Când îți urez: - "Doamne-ajută!"
Simt că-l salut pe Hristos!

(Împărtășesc aceste cuvinte frumoase cu dumneavoastră, nu știu cui aparțin, iar dacă cineva știe îl rog să ne spună)

13/01/2025

Doamne!

Acatist de Mulțumire, Slavă lui Dumnezeu pentru toate!....Slavă Ţie, Celui ce m-ai chemat la viaţă,Slavă Ţie, Celui ce m...
13/01/2025

Acatist de Mulțumire, Slavă lui Dumnezeu pentru toate!....
Slavă Ţie, Celui ce m-ai chemat la viaţă,
Slavă Ţie, Celui ce mi-ai arătat frumuseţea lumii,
Slavă Ţie, Celui ce ai deschis înaintea mea cerul şi pământul ca pe o carte veşnică a înţelepciunii,
Slavă veşniciei Tale, ce se arată în lumea cea vremelnică,
Slavă Ţie, pentru milele Tale cele arătate şi cele ascunse,
Slavă Ţie, pentru fiecare suspinare a încercărilor mele,
Slavă Ţie, pentru fiecare pas al vieţii, pentru fiecare clipă de bucurie,
Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al 2-lea

Doamne, ce bine e să fii oaspetele zidirii Tale: vântul bine-înmiresmat, munţii care tind spre cer, apele ca nişte oglinzi nemărginite în care se răsfrâng aurul razelor şi curgerea uşoară a norilor, întreaga fire şopteşte tainic, toată e plină de mângâiere, păsările şi dobitoacele poartă pecetea iubirii Tale. Binecuvântat este pământul cu frumuseţea cea degrab trecătoare care deşteaptă dorul de veşnicul locaş unde întru nestricăcioasă frumuseţe se aude cântarea: Aliluia!.....

Țara lui Dumnezeu             de Adrian PăunescuE uneori urât și-adesea greuși totuși viața cât e de frumoasă,când știi ...
13/01/2025

Țara lui Dumnezeu
de Adrian Păunescu

E uneori urât și-adesea greu
și totuși viața cât e de frumoasă,
când știi că-n România Dumnezeu
se-ntoarce seara, ca la el acasă.

Iubiți-vă țara, n-o duceți la târg,
că nu e o vită s-o vândă samsarii,
cu milă, cu grijă, cu drag și cu sârg
feriți-o de orice avarii.

Iubiți-vă țara, n-o dați pe vopsea,
că nu este circ ambulant pe maidane,
simbol și măsură de-a pururea ea
întregii condiții umane.

Iubiți-vă țara, n-o țineți în frâu,
când vrea să învie, când vrea să cuteze,
ciopliți-i statuie de lacrimi și grâu,
n-o-nchideți în vechi paranteze.

Iubiți-vă țara ca și pe părinți,
Că ea e pluralul la mamă și tată,
Ea simte rușinea și-și iese din minți,
Când deget murdar o arată.

Iubiți-vă țara, oricât v-ar costa,
și-n ziua de moarte și-n ziua de Paște,
și, dacă v-o cere, muriți pentru ea,
că-n fii și-n nepoți veți renaște.

Iubiți-vă țara, nebun și urgent,
în păci și-n războaie, în leac și în rană,
cu toate-ale ei pe acest continent,
creștină și europeană.

Iubiți-vă țara, purtați-o în mâini,
spre ziua de mâine-poimâine a lumii,
iubiți-vă țara și n-o dați la câini,
iubiți-vă țara, rămâneți români,
sfințiți-o în lacrima mumii.


13/01/2025
"Curtea Regală a României, ora 11, în urmă cu mulți ani... Regele Carol I urma să primească în audiență, timp de 30 de m...
13/01/2025

"Curtea Regală a României, ora 11, în urmă cu mulți ani... Regele Carol I urma să primească în audiență, timp de 30 de minute, pe ambasadorul britanic.
La ora fixată Regele intră în Sala Tronului. Ambasadorul însă întârzie. Ajunge după ceva timp și merge spre locul de întâlnire. Regele se uită la ceas...este 11.30, îl salută pe ambasador și îi spune:
-Timpul alocat întrevederii cu dumneavoastră a luat sfârșit! România nu așteaptă niciodată, iar eu reprezint această țară!"

Acesta a fost Regele Carol I al României, cel care a obținut Independența țării și care a făcut ca noi să fim respectați în lume!
Deși nu a fost român a iubit această țară mai presus ca pe cea natală, iar la sfârșitul domniei ne-a lăsat pregătiți să facem pasul spre Marea Unire!
Dacă la începutul domniei lui în Principatele Române se circula doar cu căruța, după 48 de ani de regalitate aveam 3800 de km de cale ferată și un pod superb peste Dunăre pe care îl admirăm și astăzi la Fetești-Cernavodă!
🙏🙏Acum 110 ani, acest ROMÂN ADEVĂRAT se stingea din viață!
De ce oare noi românii nu reușim să ne iubim țara măcar la jumătate din cât a iubit-o el?
Dumnezeu să vă odihnească în pace, Majestate!

11/01/2025

România noastră. Trovanții de la Ulmet, Buzău.

"Nici eu nu știu unde mă duc. Și nici când mă duc.Dar știu că este Cineva care știe și care mai știe că eu nu trebuie să...
10/01/2025

"Nici eu nu știu unde mă duc. Și nici când mă duc.
Dar știu că este Cineva care știe și care mai știe că eu nu trebuie să știu. Datorită acestui scurt raționament întemeiat pe credință, sunt liniștit pentru că Dumnezeu știe ce face cu mine."

Mitropolitul Bartolomeu Anania

Ianuarie este luna celor Trei Sfinți Ierarhi, mari înțelepți ai tuturor vremurilor: Sfântul Vasile cel Mare (1 ianuarie)...
10/01/2025

Ianuarie este luna celor Trei Sfinți Ierarhi, mari înțelepți ai tuturor vremurilor: Sfântul Vasile cel Mare (1 ianuarie), Sfântul Ioan Gură de Aur (Hrisostom) și Sfântul Grigorie de Nazianz. Înțelepciunea acestora a dus la decizia ca, pe lângă zilele de prăznuire ale fiecăruia, aceștia să aibă și o sărbătoare comună: 30 ianuarie.
Pe 10 ianuarie se prăznuiește si Sfântul Grigorie de Nyssa, fratele Sfântului Vasile cel Mare, cunoscut ca "cel mai mare cuget patristic al răsăritului". Un mare filozof, a trait experiența vie a Duhului, mărturisită în mii de pagini ce constituie tot atâtea picături de har date nouă spre luminarea minții și a inimii.
🙏🏻Una dintre cele mai frumoase scrieri ale Sfântului Grigorie se referă la viața noastră:
❤„Fiecare din noi este pictorul propriei vieţi. Sufletul nostru este ca o pânză; virtuţile sunt culorile; Iisus Hristos este modelul pe care trebuie să-L pictăm”.


Non multa, sed multum..."Într-o lacrimă poate fi durerea unei vieți întregi...Într-o sămânță poate fi o pădure...🌲Într-o...
10/01/2025

Non multa, sed multum...

"Într-o lacrimă poate fi durerea unei vieți întregi...
Într-o sămânță poate fi o pădure...🌲
Într-o pietricică pot fi mii de ani...
Într-un zâmbet poate fi toată iubirea unui suflet...
Într- un inel un întreg legământ..
Într-un grăunte de muștar poate fi o credință care să mute munții...
Într-o celulă poate fi tot omul...
Într-un sărut toată iubirea...
Într-o îmbrățișare toată grija...
Într-o reverență toată prețuirea...
Într-un salut toată prietenia...
Într-un toată recunoștința...
Într-o floare este o primăvară...🌷
Într-un fulg este toată iarna...❄️
Cu o binecuvântare poate fi sfințită o viață...
Cu o dezlegare se pot șterge mulțime de păcate...
Cu un strop de Agheazmă sfințești o casă sau o fântână...
Cu o batistă de lacrimi și cu o Spovedanie s-au mântuit suflete...🙏
O bisericuță ține o întreagă comunitate în comuniune cu Cerul... 🙏
O Liturghie pune sub Pronie o cetate oricât de mare... 🙏
Un cuvânt bun poate să schimbe multe destine...
Un cuvânt rău poate să rănească multe inimi...
Într-o carte poate fi o lume întreagă...📚
Într- un singur obiect se poate ascunde o Istorie...
Într-o secundă se poate produce un cataclism...
Un singur virus poate să schimbe o Planetă...
O idee poate să revoluționeze toată umanitatea...
Printr- un singur Părinte s-au născut popoare...
Printr-un singur om a intrat păcatul în lume...
❤️Printr-Unul a venit viața și Învierea tuturor oamenilor...
Într-un Potir încape Cel necuprins și nemărginit...
Într-o picătură de Sânge toată Jertfă Lui...
Într-o linguriță toată nemurirea... "

În puțin poate fi foarte mult...
"Cine-i credincios în puțin, este credincios și în mult... "

Pelerini

Un om care mai scrie "omenește". Frumos, citiți!
08/01/2025

Un om care mai scrie "omenește". Frumos, citiți!

Prima povestire din 2025.
Citiți. Nu vă sfiiți. Și, dacă vă place, dați și altora să vadă. De asta scriu. Să se ducă mai departe ceea ce a trecut prin mine. Vă mulțumesc!

GRIJANIA EI DE VIAȚĂ/ Gândul peniței/ Nicoleta Crucieru

S-a lăsat seara peste satul lui badea Ilarion. Iar seara asta parcă-i un suman peste sufletul lui. Și nu-i vorba de căldură, e vorba de greutate. Îl apasă. Au mai fost seri de iarnă. Și dureri de suflet au mai fost. A trecut peste toate cm a știut, cm l-a dus mintea, dar în seara asta parcă e altfel. Și el nu înțelege de ce tocmai seara asta să-i dea atâtea bătăi de cap și să-i tulbure pieptul în halul acesta fără de hal.

Se așază la măsuța de sub cele două ferestre micuțe. Dă la o parte ștergarul de pe mămăligă. E rece. A făcut-o la amiază, dar cm nu-și face prea mult foc, s-a cam răcorit și în casă până la venirea serii. Aristocrat, singurul lui motan și confident, vrea ba în casă, ba afară. Și iată așa, cu ușa când deschisă, când închisă, iese căldura în tindă, iar din tindă cât îi mai rămâne să iasă până afară? Aproape un pas. Iar pasul căldurii nu-i pas de om. Iese cât ai clipi.

Badea Ilarion se ridică de pe scaun. Iese afară și aduce câteva crenguțe de meri, o căldărușă de ciocălăi și câteva lemne. E miez de ianuarie, dacă nu-și face focul în sobă, o să-i înghețe geamurile până la răsăritul soarelui. Aprinde focul. Pune o tigaie pe plită și aruncă în ea o bucată de untură. Strică trei ouă în tigaie, dar nu le amestecă. Nu-i plac ouăle prăjite amestecate. Mărioara lui știa asta și tare-i respecta gusturile. Toată viața i-a făcut ouă ochiuri și, odată lăsate în tigaie, nu mai purta furculița pe acolo. Le-a prăjit bine și le-a pus cu tot cu tigaie pe fundul de lemn de pe măsuță. Și-a curățat o ceapă, a tăiat-o în patru, apoi a pus-o pe marginea farfuriei. A tras scaunul mai aproape și a început să mănânce. Și-ar fi scos o cană cu vin, dar el știe că atunci când simte sumanul acela peste piept, e mai bine să nu bea. Nici picătură. Pentru că, după aceea, are impresia că vinul se îmbibă în suman și îl face tot mai greu. Mănâncă și tace. Că n-are cu cine vorbi. Uneori, întoarce capul spre fotografia Mărioarei. Mănâncă și o privește. I se pune un nod în gât și nu poate înghiți mămăliga. De la o vreme, stă cu spatele la fotografie, măcar să-i ticnească mâncarea. Mărioara lui îl vede oricum. De oriunde. Știe asta. Simte. Iar el, când simte ceva, e tocmai așa. Nu l-au mințit niciodată simțurile.
Aristocrat trece pe lângă picioarele lui, de parcă i le-ar mângâia.

— Aristocrat, stai cuminte! Acuș vine și rândul tău. Lasă-mă să-mi termin mușcătura.

Aristocrat îl privește cu ochi miloși. Badea Ilarion nu poate rezista acestor ochi rugători. Rupe o bucată de mămăligă, o trece prin ouăle din tigaie și i-o pune în farfuria lui, lângă sobă. Aristocrat își mărește pasul și înfulecă din ce i s-a dat. Se uită la badea Ilarion dintr-o parte. De data asta, privirea lui e plină de pace și recunoștință, iar asta îi dă lui badea Ilarion o stare de bine. A făcut un lucru mare. A făcut un lucru bun. A hrănit un motan. Un suflet.

Se ridică de la măsuță. Își face semnul crucii și îi mulțumește lui Dumnezeu pentru masă și pentru ziua asta care tocmai s-a dus. Aruncă două vreascuri în sobă. Îl mângâie pe Aristocrat. S-a cam îngrășat în ultima vreme. Nu-i place zăpada. Iese pe prispă doar ca să tragă aer curat, apoi intră în tindă și așteaptă să i se deschidă ușa camerei în care își are culcușul. Să zici că-i lenos? Parcă nu-ți vine. Când încep să se topească țurțurii, iese afară și e greu să-l mai chemi în casă. Așa e el de când îl știe. Îi plac condițiile bune. Aristocrat, ce să mai ...

Badea Ilarion adaugă ulei în candelă. Schimbă vata și o aprinde. Când arde candela, Mărioara lui pare mai veselă. Dar și inima lui bate altfel când știe că și-a făcut datoria.

Când s-a dus Mărioara lui în lumea celor drepți, Toader de peste gard i-a spus că o să-i fie greu oleacă, iar după aceea o să învețe a trăi fără dânsa. Că așa-i făcut omul, să se deprindă cu toate nevoile vieții, să reziste la toate schimbările care nu depind de noi. Atunci, l-a ascultat pe Toader și parcă i-a dat un licăr de speranță că o să-i treacă durerea asta din piept și o să trăiască mai departe așa cm trăiesc toți oamenii care au pierdut pe cineva drag în viața lor. Dar nici peste douăzeci de ani nu-i poate da dreptate lui Toader. Nu poate și gata. Cum să uiți că ești singur, că-ți pui singur masa, că-ți strângi singur masa? Cum să treci cu vederea că sunt două locuri în pat, dar îl ocupi numai unul? Cum să nu te doară sărbătorile în care n-ai cu cine ciocni un pahar, n-ai cu cine împărți o farfurie de răcituri la urma urmei? Cum să nu te încerce supărarea că te-a lăsat Dumnezeu singur în anii în care ai cea mai mare nevoie de un om? Al tău. Nu ca să-ți spele hainele, nu ca să-i dai ordine, dar ca să știi pur și simplu că este acolo, aproape. Și la masă. Și la somn. Și în viață. Ce-ți poate spune o fotografie decât faptul că tot ce a fost, n-o să mai fie.

L-ar fi contrazis pe Toader dacă n-ar fi plecat și el, acum patru ani, tot în lumea aceea a drepților. A lăsat-o pe Tamara lui între patru pereți. Într-o coșcogeamite casă. O casă parcă pentru aristocrați. Tamara lui îl plânge și azi. Are și ea o fotografie. Și o candelă are. Tamara își plânge durerea în casa ei înaltă și cu de toate. Badea Ilarion își plânge durerea în căsuța lui cu grinzi.

Oricum ar arăta casele în care omul își plânge greul de pe suflet, nimic nu-l face mai ușor. Nici covoarele. Nici perdelele cu horboțică. Durerea e durere. Și nu-i pasă ei nici cât e negru sub unghie unde o verși. O ploaie de lacrimi care n-are nevoie de confort ca să se verse.

Marele regret al lui badea Ilarion e faptul că n-au avut copii. Măcar unul de-ar fi avut. Și n-ar fi fost supărat dacă ar fi avut o fată. Nu făcea parte din bărbații orgolioși care visau să li se ducă numele mai departe în cât mai multe generații. O fată. Dacă ar fi avut-o, ar fi umplut cu soare tot satul și după marginile lui. Și-ar fi pus mâna la ochi și cei de la raion, de atâta lumină. De-ar fi avut ... Un suflet de copil. N-a cerut mai mult de atât.

De-ar fi trăit Mărioara lui, i-ar fi fost mai vesel. Ar fi povestit fiecare ce i-ar fi trecut prin cap. Că așa erau deprinși. Unul cu altul. Și parcă tot timpul aveau ceva să-și spună. El nu înțelege tinerii ăștia care se iau din dragoste, parcă. Apoi, se rupe totul de parcă a trecut cel rău printre ei. Nu-i înțelege. El a trăit alte vremuri. Și nu-i place deloc ce aude. Oare poți urî peste noapte cei doi ochi fără de care adineauri nu puteai respira? Ptiu! Al naibii tineret! Se folosesc de dragoste, în loc să lase dragostea să se folosească de ei așa cm știe ea. Și-apoi, cm se explică dragostea asta care ține cât ai strănuta? N-are nicio explicație. Îi vine tot mai greu să înțeleagă ce-i în mintea celor tineri. Dar, poate, nici n-ar trebui să caute răspunsuri în lumea asta plină de întrebări întortocheate? I-ar lua prea mult timp, dar el, din păcate, nu-l prea are.

Toader și Tamara au făcut doi copii. Amândoi au crescut în condiții. Și la școli i-au dat, că au avut cu ce. Căsătoriți amândoi. Apoi, divorțați. Amândoi.

— Ce-i, Tamară? Ce nu le ajunge la copiii iștea? Întreba Toader cu inima frântă că n-au pereche.
— Caractere diferite, măi. Ce să le facem? Nu s-au înțeles.
— Dar noi, Tamară, nu tot caractere diferite avem? Ai văzut undeva să se lege doi oameni care seamănă în toate unul cu altul? Asta-i ideea! Ne împreunează Dumnezeu diferiți. Ca să ne fie mai interesant de trăit. Să nu ne plictisim. Să ne sfădim. Să ne împăcăm. Alintături..., eu numai atâta pot să spun. I-am alintat prea tare. Și iată răsplata.

Toader și Tamara au trăit cu durerea lor. Badea Ilarion și Mărioara au trăit cu durerea lor. Și numai ei, și casele lor, știu cât oftat și cât plâns pe ascuns au auzit.

Badea Ilarion mai aruncă trei vreascuri în sobă. La ferestre se aude viscolul. Iese în tindă și pune un cojoc jos, la ușă, să nu răzbată frigul. Intră înapoi, se întinde în pat. Privește grinzile și numără toate semnele de pe ele. De la un capăt la altul. Și înapoi. Ca să mai rărească din gânduri, ca să umple mintea cu altceva. Dacă nu i-ar fi așa de greu pe suflet, ar cânta. Că, tare îi mai plăcea să cânte în tinerețe, când se umplea masa de neamuri la clacă sau la sărbători. Acum, lumea e altfel. Mai egoistă. Mai hapsână. Așa o vede el, cu ochii lui de om trecut prin viață. Și nu se simte bine deloc în lumea asta. Ori, poate că, singurătatea îl îndepărtează tot mai mult de prezent și îl duce tot mai mult în trecutul lui îndepărtat în care Mărioara lui era zveltă. Și el zvelt. Și plini de speranță. Printre oameni ca dânșii, lângă care îți era drag să cânți, să muncești, să râzi și să trăiești.

Ar vrea să plece într-o zi de primăvară. Când o da în floare cireșii din grădina lui. Când lumea a mai lăsa din sumane și s-ar bucura, în sfârșit, de încă o primăvară. Când lumea o să înțeleagă că nu-i primăvară mai frumoasă decât cea în care înveți să trăiești, să te bucuri, să iubești, să ierți omul de lângă tine și să te împaci cu el ca și cm nimic nu s-ar fi întâmplat. Când o să învețe oamenii că averile nu-i fac mai fericiți, ci doar îi amăgesc că sunt mai fericiți decât ceilalți. Când o să învețe oamenii că iubirea acoperă totul, că ura nu folosește la nimic. Când o să-și dea seama, oamenii, că viața-i una. Numai una! Împletită cu fel de fel de bazaconii, supărări, iertări, împăcări. Viața-i una! Și, oricât ar părea de lungă, tot scurtă este.

— Aristocrat, tu ce zici? Ajung până la primăvară?
Aristocrat îl privește de parcă l-ar înțelege, dar nu-i răspunde în niciun fel.
— O să ajung, Aristocrat! O să ajung! Că doar nu-i viața asta mai deșteaptă decât mine. Doar n-o să te las de unul singur stăpân peste toată gospodăria. Viața asta, Aristocrat, noi o hotărâm. Cu puterea din capul nostru! Și Dumnezeu are cuvânt! Bineînțeles! Dar și noi, la rândul nostru, avem o singură mare datorie. Să nu trăim ca proștii! Să trăim frumos, așa cm i-ar plăcea și lui Dumnezeu să ne vadă. Ce păcat că nu ești om, măi Aristocrat! Tare mi-ar fi prins bine părerea ta!

Aristocrat s-a făcut colac și clipește somnoros. Badea Ilarion pune mâna pe sobă. E fierbinte. O să țină până dimineață. Vântul nu contenește, de parcă se sfădește cu toate gospodăriile din sat în același timp. Nicio gospodărie nu-i răspunde. Iar el se agită și nu-și găsește astâmpăr de aproape două ore. Așa-i uneori și sufletul omului: agitat și neastâmpărat. De parcă s-ar sfădi cu viața asta nedreaptă și zbuciumată.

Spre miezul nopții, badea Ilarion trage oghealul peste dânsul. Pune mâna pe perna Mărioarei. E rece. O trage spre el și o încălzește. Sumanul din piept i se face greu din nou, de parcă s-ar fi îmbibat cu două căni de vin, nu doar cu una. Strânge perna la piept și, în tăcerea asurzitoare din căsuța lui, șoptește: „Grijania ei de viață! Să mă lase ea tocmai acum, la anii ăștia, când un suman peste suflet e greu de dus în doi, darămite de unul singur.”.

Viscolul se războiește la ferestre ca un flăcău enervat și supărat că i-a luat mândra altul mai îndrăzneț și mai priceput. Badea Ilarion stă cu ochii închiși. Ar vrea să deschidă ochii la primăvară, când i-o fi cireșii în floare. Să se trezească. Să facă ordine în casă, în gospodărie, să-i găsească un stăpân de nădejde lui Aristocrat, să-i dea găinile și cocoșii Tamarei, ca să aibă pentru masa de pomenire, să plătească factura de lumină și să plece liniștit unde s-a pornit cu gândul. Numai așa poate scăpa de suman. Numai așa.

A adormit. S-a visat în grădina lor. Printre flori de cireși. E singurul an cu atâta floare. Parcă dă peste maluri. Parcă plutește și el printre flori. Apoi, în vis, îi apare Mărioara lui. Îi face semn cu mâna și îl cheamă la plăcinte. Iar el nu-i poate refuza asemenea invitație. Se pornește cu pas vioi spre ea. Dar, la un moment dat, Aristocrat i se împletește printre picioare, iar badea Ilarion se împiedică, supărat că l-a oprit din drum.

S-a trezit buimăcit. Aristocrat mieuna. Voia să iasă afară. Intrând înapoi în căsuță, badea Ilarion mângâie motanul și îl întreabă:

— Ce-i, prietene? Ai simțit că mă duc, așa-i? Ai simțit. De aceea m-ai oprit. Și bine ai făcut! Trebuie să ieșim din iarna asta amândoi.

06.01.2025

* a se respecta drepturile de autor

08/01/2025
🔔7 ianuarie, ziua Sfântului Ioan Botezatorul, Inaintemergatorul.🙏💐Un gând bun în rugăciune pentru toți cei care au fost ...
07/01/2025

🔔7 ianuarie, ziua Sfântului Ioan Botezatorul, Inaintemergatorul.
🙏💐Un gând bun în rugăciune pentru toți cei care au fost botezați și poartă cu dragoste numele acestui mare Sfânt.
Ioan, Ioana și derivate. La mulți ani în Hristos!
Mulți ani cu sănătate tuturor celor singuri! Suntem aproape în gândurile bune!
Ne rugăm pentru duhovnicii noștri care se apleacă asupra pelerinilor cu îngăduință: Părintele Ioan Danci, Părintele Ionut de la Vladiceni, Părintele Ioan de la Sihăstria Rarăului ... și mulți din aceia pe care îi purtăm în suflet!

6 ianuarie - Botezul Domnului Luminoasă și Strălucitoare Lumină ești, Hristoase, Lumina Veșnică a Unuia Născut din Tatăl...
05/01/2025

6 ianuarie - Botezul Domnului

Luminoasă și Strălucitoare Lumină ești, Hristoase, Lumina Veșnică a Unuia Născut din Tatăl!
Preacinstitul Tău trup s-a aprins în mijlocul Iordanului ca un luminător,
Tu ai strălucit precum soarele și ai dăruit lumii prin Botezul Tău lumina cea mare și nevăzută a harului și adevărului, luminând pe tot omul ce vine în lume, ca oamenii ce ședeau în întuneric și în umbra morții să vadă lumină mare și să meargă după ea.
Luminează-ne, așadar, pe noi cei ce rătăcim în întunericul păcatului, ca, înnoindu-ne și urcându-ne la înălțime cerească, să-Ți cântăm așa:

Slavă Ție, Luminătorul lumii, că ai venit să ne botezi cu Duh Sfânt și cu foc;
Slavă Ție, Mântuitorul celor păcătoși, că ai binevoit să ne scoți din adâncul păcatului;
Slavă Ție, Lumina cea fără de început și Pururea Fiitoare, că ai curățit întinăciunea sufletelor noastre în apele Botezului;
Slavă Ție, Lumina care întrece orice strălucire, că în strălucirile sfinților Tăi îi luminezi pe cei credincioși;
Slavă Ție, Strălucirea Slavei Tatălui, că prin arătarea Ta ai izgonit întunericul nevederii;
Slavă Ție, Cel ce locuiești întru Lumina cea nepătrunsă, că prin Botezul Tău a strălucit Lumina vederii de Dumnezeu;
Slavă Ție, Lumină din Lumină, că ai strălucit întru întuneric, ca să ne curățești de întunericul păcatelor;
Slavă Ție, Soarele Dreptății, Cel ce ne-ai vestit nouă dimineața mântuirii, întru lumina faptelor bune învață-ne pe noi;
Slavă Ție, Lumina cea Neînserată, Care a strălucit la Iordan, întru lumina Ta strălucește-ne Lumina cea neapusă a Sfintei Treimi;
Slavă Ție, Chipul cel Prealuminos al Tatălui, dă-ne viața cea minunată și neîmbătrânitoare în baia nașterii din nou;
Slavă Ție, Biruitorul morții, din veșnică moarte izbăvește-ne pe noi;
Slavă Ție, Începătorul vieții, îndreptează-ne pe noi la viața veșnică;
Slavă Ție, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce în Iordan Te-ai botezat și lumea toată ai luminat, slavă Ție!

Harul dumnezeiesc și mântuitor s-a arătat astăzi tuturor oamenilor în Botezul Tău, Hristoase, Mântuitorule; căci ai venit la Iordan, Unule, să curățești păcatele oamenilor și să zdrobești capetele balaurilor ce se încuibaseră acolo, dăruind harul botezului care dezleagă sufletele și trupurile noastre.
Ca noi cu smerenie și sârguință să alergăm la preacuratul izvor și să scoatem apa vieții, că harul Duhului și darurile tainice și duhul cunoașterii se dau în chip nevăzut tuturor celor ce o scot cu credință, Mântuitorule, ca toți să-Ți cânte cu mulțumire: Aliluia!

Este timpul Arătării lui Dumnezeu. Veniți cu mintea la Iordan să vedem priveliște mare: Hristos vine spre Botez, Hristos vine la Iordan, Hristos îngroapă în apă păcatele noastre, Hristos merge să caute oaia cea rătăcită și o găsește și o duce în rai!



Icoana Botezul Domnului pictată de Andrei Rubliov

❤La mulți ani, dragi Pelerini! Dumnezeu să vă dăruiască un an bogat duhovnicește, sănătate, tihnă și tot ce este de folo...
31/12/2024

❤La mulți ani, dragi Pelerini! Dumnezeu să vă dăruiască un an bogat duhovnicește, sănătate, tihnă și tot ce este de folos!

Plugul
de Vasile Alecsandri

Aho, aho, copii argaţi,
Staţi puţin şi nu mânaţi,
Lângă boi v'alăturaţi
Şi cuvântul mi-ascultaţi:
S'a sculat mai an
Bădica Troian
Ş'a încălicat
Pe-un cal învăţat,
Cu nume de Graur,
Cu şaua de aur,
Cu frâu de mătasă,
Cât viţa de groasă.
Şi în scări el s'a ridicat,
Peste câmpuri s'a uitat,
Ca s'aleagă un loc curat
De arat şi semănat.
Şi curand s'a apucat
Câmpul neted de arat
În lungiş şi'n curmeziş.
S'a apucat într'o Joi
Cu'n plug cu doi-spre-ce boi,
Boi bourei,
În coadă cudălbei,
În frunte ţintăţei,
Mânaţi, copii: hei, hei!

Ziua toată a lucrat,
Brazda neagră-a răsturnat,
Şi prin brazde-a semănat
Grâu mărunt şi grâu de vară
Dee Domnul să răsară!
Mânaţi, măi: hăi, hăi!

Şi cât lucrul a sfârşit
Iată, mări, s'a stârnit
Un vânt mare pe pământ
Şi ploi multe după vânt.
Pământul de-a răcorit
Şi sămânţa a 'ncolţit.
Mânaţi copii: hăi, hăi!

La luna, la săptămâna,
Îşi umplea cu apă mâna,
Şi se duse ca să vadă
De i-a dat Dumnezeu roadă.
Şi de-i grâul răsărit.
Şi de-i s**cul aurit.
Era 'n s**c ca vrabia,
Era 'n pai ca trestia!
Mânaţi, măi, hăi, hăi!

Troian iute s'a întors
Şi din grajd pe loc a scos
Un alt cal mai năzdrăvan
Cum îi place lui Troian,
Negrul ca corbul,
Iute ca focul
De nu-1 prinde locul,
Cu potcoave de argint,
Ce sunt spornici la fugit.
Mânaţi, copii, hăi, hăi!

El voios a 'ncălecat,
La Teghina a apucat,
Şi oţel a cumpărat,
Ca să facă săceri mari,
Pentru secerători tari,
Şi să facă săceri mici
Pentru copilaşi voinici,
Ş'altele mai mărunţele,
Cu mănunchi de floricele,
Pentru fete tinerele
Şi neveste ocheşele,
Mânaţi, măi, hăi, hăi!

Ş'a strâns fine
Şi vecine,
Şi toţi finii şi vecinii,
Şi vr'o trei babe bătrâne,
Care ştiu rândul la pâine,
Şi pe câmp i-a dus,
Şi pe toţi i-a pus,
La lucrul pământului
În răcoarea vântului.
Mânaţi, copii, hăi, hăi!

Ei cu stânga apuca
Şi cu dreapta săcera,
Şi prin lan înainta,
De părea că înota,
Alţii 'n urma lor lega,
Snopuri nalte aduna
Şi clăi mândre ridica
Ce la soare se usca,
Mânaţi, măi, hăi, hăi!

Apoi carele 'ncărca,
Şi pe toate le căra
Şi girezi nalte dura,
În capul pământului,
În steriţa vântului.
Apoi aria-şi făcea
Şi din grajd mai aducea
Zece epe
Tot sirepe.
Şi de par că le lega
Şi pe toate le măna
Împrejurul parului
De-asupra făţarului
Mănaţi, măi, hăi, hăi!

Iepele mereu fugea,
Funia se tot strângea,
De par iute ajungea!
Şi grâul se treiera,
Şi flăcăii-l vântura,
Dimerlia scutura,
Harabale încărca
Şi la moară le pleca,
Mânaţi, copii, hăi, hăi!

Iară hoaţa cea de moară
Când văzu atâtea cară.
Încărcate cu povară,
Puse coada pe spinare
Si plecă în fuga mare
La cea luncă de scăpare.
Lunca mare,
Frunză. n'are;
Lunca mică,
Frunza-i pică.
Iar morarul, meşter bun,
Zărea moara prin cătun.
Şi-şi lua cojoc miţos
Şi mi-l îmbrăca pe dos.
Şi-şi luă ciocanu 'n brâu
Şi mai luă şi un frâu.
Apoi iute alerga,
Moara cu frâu o lega
Ş'o apuca de călcâiu
De-o punea pe căpătâiu
Şi-i da cu ciocanu 'n şele,
De-o aşeza pe măsele;
Mânaţi, măi, hăi, hăi!

El o lua de lăptoc
Ş'o da iar în vad, la loc.
Şi turna deasupra 'n coş
Grâu mărunţel de cel roş
Grâul s'aşeza pe vatră.
Şi din coş cădea sub piatră,
De sub piatră în covată
Curgea făină. curată,
Mânaţi, copii, hăi, hăi!

Troian mult se bucura
Zeciuială morii da,
Pe morar îl dăruia,
Apoi călare suia
Şi voios se înturna
Cu flăcăii ce mâna.
Iar boii se opintia
Şi roţile scârţăia.
Mânaţi, măi, hăi, hăi!

Iată mândra jupâneasă,
Dochiana cea frumoasă,
C'auzea tocmai din casă
Chiotul flăcăilor,
Scârţâitul carelor;
Şi 'n cămară că mergea,
Şi din cuiu îşi alegea
Sită mare şi cam deasă,
Tot cu pânză de mătasă.
Sufleca ea mânici albe,
Ş'arăta braţele dalbe,
Şi cernea, mări cernea,
Ninsoarea se aşternea.
Pe sus tobele bătea,
Negurile jos cădea.4
Mânaţi, măi, hăi, hăi!

Apoi mama plămădea
Ş'o lăsa până dospea;
Apoi colaci învârtia,
Pe lopată mi-i culca
Şi 'n cuptor îi arunca!
Apoi iară cu lopata
Rumeni îi scotea şi gata.
Atunci ea 'mpărţea vr'o cinci
La flăcăii cei voinici.
Şi 'mpărţia trei colăcei
La copiii mititei,
Iară mândrului bărbat
Îi dădea un sărutat!
Mânaţi, măi, hăi, hăi!

Cum a dat Dumnezeu, an
Holde mândre lui Troian,
Astfel să dea şi la voi,
Ca s'avem parte şi noi.
Să vă fie casa, casă,
Să vă fie masa, masă!
Tot cu mesele întinse
Şi cu feţele aprinse,
Tot cu casele grijite,
Cu buni oaspeţi locuite.
Şi la anul să trăiţi,
Să vă găsim înfloriţi
Ca merii,
Ca perii,
În mijlocul verii.
Mânaţi, măi, hăi. hăi!
De urat, am mai ura
Dar ne-i că vom însera
Pe la curtea dumneavostră,
Departe de casa noastră,
Dumneavoastră aveţi parte
De curţi nalte, luminate,
Văruite, şindrilite,
Şi cu fereşti stecluite.
Noi avem bordee mici,
Bune de plugari voinici,
Văltucite şi lipite
Şi cu stuh acoperite.
Dar câte paie 's la noi
Atâţi bani fie la voi!
De urat am mai ura,
Dar ni-i că vom insera
Şi avem a trece 'n cale
O dumbravă rea din vale,
Unde sunt fete nebune,
Ce asvârlă cu alune
Şi se leagă de feciori,
Ca albinele de flori,
Şi le 'ncurc cărările
Tot cu desmierdările!

Address

Ploiesti

Opening Hours

Monday 10:00 - 20:00
Tuesday 10:00 - 20:00
Wednesday 10:00 - 20:00
Thursday 10:00 - 20:00
Friday 10:00 - 20:00
Saturday 10:00 - 20:00

Telephone

+40742268568

Website

https://pelerini.ro/

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Pelerini posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Business

Send a message to Pelerini:

Videos

Share

Category