22/11/2021
Sămânța Geto-Dacă
- Pavel Coruț
Ardeau străbunele altare
Și ziua coborâse-n bernă,
Treceau oștirile barbare
Peste cetatea mea eternă.
Stam gol în focul din altare
Cu ochii căutând la ceruri,
Cerșeam un strop de îndurare,
Un colț din veșnice-adevaruri.
Ploua cu spaimă și durere
Peste cetatea mea învinsă,
Cădeau bărbații în tăcere,
Murea un zeu cu tâmpla ninsă.
Ardeam pe geticul jertfelnic
Și muntele ardea cu mine...
Din trupul meu de om nevrednic
Și din bătrânele ruine,
Se zămislea sămânța dacă,
Din foc și sânge și pământuri
Și dintr-un strop din sfânta apă
Și din blesteme și din cânturi...
Ploua cu spaimă și durere
Peste cetatea mea învinsă,
Cădeau bărbații în tăcere,
Murea un zeu cu tâmpla ninsă.
Sămânța geților rodește,
Căci timpul i-a trimis porunca.
Un neam întreg din mine crește,
Un neam de foc și flori de stâncă.