
24/02/2025
24 februarie 2025 – 40 de ani!
Mi se spune des că nu îi arăt… și aleg să cred asta! Poate pentru că am decis, cu toată încăpățânarea din lume, să refuz maturizarea completă și, mai ales, imbatranirea. Pe dinăuntru, mă simt tot copilă – doar că acum am și dreptul legal să mănânc tort la micul dejun fără să mă certe nimeni.
Am adunat amintiri cat pentru 3 vieti si nu ma opresc aici. Am trăit adolescența la intensitate maximă, iar la maturitate mi-am descoperit ambiția – lucru pe care, sincer, în copilărie l-am evitat cu un talent desăvârșit. Îmi place să visez la imposibil și apoi să mă apuc, fără prea multe calcule, să-l transform în realitate. Uneori reușesc, alteori... mă aleg cu o lecție bună și o poveste de spus la cină.
Nu am frici! Sau, mă rog, așa îmi place să cred. Adevărul e că, dacă mă uit bine în oglindă, fricile sunt acolo, dar mă prefac că nu le văd – o strategie care a funcționat surprinzător de bine până acum.
Întotdeauna văd binele în oameni, chiar și atunci când nu ar trebui. Și, poate cel mai surprinzător, oamenii văd binele în mine, chiar și atunci când eu nu reușesc.
Am tot ce mi-am dorit vreodată și, totuși, undeva în adâncul meu, simt că lipsește ceva. Acel fior care mă ține trează nopțile, acea emoție care îmi dă energia de a reinventa realitatea. Așa că dorința mea, la 40 de ani, e clară: să găsesc o noua idee care să-mi fure somnul, să-mi provoace mintea și să-mi facă inima să bată mai tare. Pentru că, dincolo de toate, cred că asta mă ține cu adevărat tânără – dorința de a crea, de a visa, de a merge mereu mai departe…