08/05/2021
“Omul sfințește locul.”
Am înțeles cu adevărat semnificația acestor cuvinte când am ajuns la Săpânța. După un drum lung de la București, plin de planuri și de frământări de cm va fi vremea, cm ne vom oraniza, cm vor primi oamenii ideile, munca și visurile noastre pe care le-am înghesuit în portbagaje. Am pornit în călătorie plini de speranță și de dorința de a dărui celor care ne vor trece pragul o parte dintre poveștile pe care le-am adunat, o bucată din emoțiile care ne încearcă de fiecare dată și o parte de suflet...
Și ce credeți? Nu doar că am dăruit, dar am primit din plin.
Am avut soare care ne-a pus în lumină lucrările, am avut oamenii care au venit și au pus la rândul lor umărul și sufletul ca totul să iasă bine și am simțit că ceea ce noi ne-am propus să fie o expoziție-eveniment a devenit o întâlnire de familie. S-a dereticat mult prin curte și casă, iar totul a fost într-o ordine perfectă în care lucrările s-au integrat perfect de parcă erau de acolo dintotdeauna. Noi parcă eram de acolo atunci când am îmbrăcat hainele bune de sărbătoare care ne erau pregătite pentru a ne face parte din comunitate, pentru a fi din ai lor.
Mama Irina, bunica Irina au luat la pas toată curtea asigurându-se că totul e într-o ordine și o liniște perfectă care îți dă siguranța de va fi bine. Apoi și-au suflecat mânecile și ne-au frământat pancove, iar în gustul bunătăților preparate de ele, ne-am simțit din nou copii și frământările noastre interioare parcă s-au dizolvat. Ne-au pus pe masă o grămadă de bunătăți, dar de sarmale și horincă nici nu știm ce să vă spunem mai mult decât că trebuie să le gustați.
Ne-au trecut pragul oameni dragi care ne-au făcut să ne simțim acasă, care ne-au ascultat povestea și ne-au dăruit la schimb poveștile, experiențele și emoțiile lor. Am avut horincă, cântec și voie bună prin glasurile artiștilor SIMONA MAZĂRE, Mădălina Pavăl și Paul Ananie.
ÎMPREUNĂ cu oamenii de la Săpânța am pus puțină culoare în proiectul nostru de suflet ”Sărbători fără culori”, ne-am dat seama că suntem pe calea cea bună în călătoria în care am pornit spre descoperirea tradițiilor, obiceiurilor și rădăcinilor noastre. Expoziție-eveniment: ”Anul care nu a mai fost la fel...” și-a început drumul la Săpânța, pentru prima dată în curtea și atelierul meșterului din Casa Memoriala Stan Ioan Patras și ptin tot ce am trăit și simțit acest loc s-a cuibărit în sufletele noastre și îl putem numi cu drag ”ACASĂ”.
Ne-au introdus în acest univers sacru și ne-au vorbit din inimă despre acest loc drag lor, dar acum și nouă, mulțumită lor: Barz Mirela Ana, Natalia Lazar, Ilie Gherhes și Ion Braicu.
Cuvintele par multe, dar sunt totuși prea puține pentru a suprinde cu adevărat caruselul de emoții care ne-a încercat pe fiecare în parte. Ne revine să facem ceea ce am învățat că se face atunci când pășești într-o curte sau într-o casă și anume să pleci cu smerenie și recunoștință capul în semn de respect și apreciere pentru locul unde te afli. Ne înclinăm și mulțumim familiei meșterului sau cm ne e nouă drag să-l numim Crucerului din Săpânța – Dumitru Pop Tincu, minunatelor sale fete Nicoleta Pop și Stan Anamaria pentru că și-au deschis larg porțile atât ale casei, cât și ale sufletului, că ne-a primit în familia sa și împreună ne-au dăruit cel mai prețios lucru: timpul lor.
Un timp în care am învățat despre lemn și taina sa, despre esența a ceea ce înseamnă cu adevărat o cruce de la Săpânța, despre rădăcini, familie și despre pasiunea cu care se fac lucrurile care vor rămâne și vor dăinui în timp, spunând o poveste despre ”Cine suntem noi?”
P.S. Nu putem să încheim fără să-i mulțumim și lui Bobiță, câinele familiei, care ne-a păzit cu devotament lucrările pe tot parcursul expoziției.
Cu mult drag de la Săpânța,
Versus Visual Project - Raluca Radu, Andreea Ștefania Velicoiu, Dumitru Vlad și Ștefan Marinescu.
Iar toată această poveste frumoasă nu ar fi putut fi scrisă fără sprijinul:
Foto Carte Album,
Muzeul Maramureşan,
Galeria de Artă Contemporană și Design Galateca.
“Omul sfințește locul.” Am înțeles cu adevărat semnificația acestor cuvinte când am ajuns la Săpânța. După un drum lung de la București, plin de planuri și d...
