I-auzi una

02/06/2024

01/06/2024

Cand vezi si finala, dar asculți muzica. Dap, destul de ciudat. :)

23/10/2023

Mulțumim, Nicoleta Voica și Alin Cristian Bagiu pentru o minunată DUMINICĂ BĂNĂȚEANĂ, mulțumim participanților ❤️ Ce jocuri, ce atmosferă! ❤️

DUMINICĂ BĂNĂȚEANĂ cu Nicoleta Voica și Alin Bagiu

18/10/2023

Când regretăm că n-avem mici. De fapt, n-avem mâncare. Doar băutură, evenimente și voie bună. :)

Just a guy traveling through time, to savour some 🇷🇴 romanian mici ... *Edited

-----------------------------------------
*Original B&W image generated with the help of AI, for my upcoming "sister" page 🙂

09/10/2023

Mulțumim, Virgil Tăbuș, pentru o duminică populară plină, intensă, dinamică și veselă ❤️

DUMINICĂ GĂLĂȚEANĂ cu Virgil Tăbuș

09/10/2023

Hai si tu la cea mai mare petrecere de dansuri populare din Bucuresti - Balul Regățenilor (petrecere românească)!

Te asteptam vinerea viitoare (13 octombrie), de la ora 20:00, la ONE CLUB, sa petrecem impreuna o seara plina de dans si voie buna alaturi de:

Şcoala de dans Tăbuş
Grand Fiesta
Drag mi-e jocul romanesc
Scoala de Dans Marius Enache
Ansamblul Profesionist Valea Prahovei
Ansamblul Folcloric Cununa Carpatilor - Fanpage
In Pasi de Dans

🎤Ne vor canta live:

🎻Taraful Romanati
🎻Andreea Haisan
🎻LOREDANA STRECHE
🎻Turica Daniel
🎻Tudor Mircea

Organizatori:

In Pasi de Dans
Ansamblul Profesionist Valea Prahovei
Vladut Alexandru Simulescu
I-auzi una

📲Detalii si informatii la 0722 675 126

02/10/2023

Ar putea fi doar o altă reclamă, dacă n-ar fi pur și simplu un adevăr. Încă! :)

12/09/2023

Calea Moșilor începe din Bărăției. :)

Pe Calea Mosilor in anii 70.

12/09/2023

Stare de marți

09/09/2023

Să înceapă seara! :)

17/07/2023

După ceva timp de așteptare, anunțăm următoarea seară de poezie: pe 20 Iulie, de la ora 19:00 în ! Vă așteptăm acolo și, ca de obicei, fiecare citește ce vrea, când vrea, cm vrea :)

07/01/2023

Până veniți la o tărie din partea casei, ca de Sf. Ion, iaca 12 măști tradiționale.
12 măști cât 12 luni din an.
Noi le-am numerotat aleatoriu. Vă lăsăm pe voi să le dați nume: Ianuarie, Februarie, Martie etc.:)))

07/01/2023

Pentru fiecare Ion și Ioană care ne va trece astăzi pragul avem un păhărel de țuică, de vișinată sau de caisată din partea casei. Iar azi toată lumea e Ion.
La mulți ani! :))

06/01/2023

Cu surle și trâmbițe :)

05/01/2023

Astăzi avem seară de tango. În fiecare seară de joi avem. Tango sau milonga, nu ne pricepem foarte tare să precizăm diferențele, căci știm că sunt diferite, dar și că sunt strâns legate, că se dezvoltă una din cealaltă, că se iubesc incestuos, că nu au probleme să conviețuiască și să se confunde între ele. În plus, milonga mai definește și salonul ca atare, nu doar genul de dans. Ba chiar și evenimentul în sine, seara de dans. Altfel spus, barul nostru devine el însuși ”o milonga”!

Cineva ne spunea, nu de mult, că dansul acesta s-a născut în porturi și-n bordelurile acestora, că e produsul distilat al unei sumedenii de influențe provenite din diferite colțuri de lume, că e legat de sclavi, prostituate, marinari și văcari argentinieni, că era doar preludiul desenat pe dușumelele bodegilor pline de pete și de mirosuri. Că era privit cu dispreț de aristocrația epocii, ba chiar că a fost nevoie de o bulă papală, dată Pius al X-lea în 1914, pentru a se ridica interdicția care viza tango-ul. Probabil... Cum ziceam, sunt alții care se pricep mai bine la subiect.

Astăzi, însă, tango-ul a devenit un dans de societate. Oamenii care vin la noi se schimbă din hainele de oraș într-unele de seară. O metamorfoză cumva neașteptată, mereu surprinzătoare, căci ne pomenim deodată cu barul plin de femei pe tocuri înalte, cu rochii lungi, cu brațe goale sau acoperite de mănuși dantelate și cu bărbați în pantaloni de stofă, sacou și cămașă sau, oricum, cu o ținută mai aparte.

Și este dansul. Dansul și ritualul din jurul lui. Puțini vin în cuplu la astfel de petreceri. Majoritatea nu sunt împreună, doar se regăsesc aici, căci se cunosc, așa că se salută, se bucură de revedere. În fond, este o comunitate mai degrabă mică. Dar ceva uimitor se întâmplă pe ring... De la bar putem privi fără restricții la tot ceea ce se întâmplă în față, în sala de dans, dinspre scenă. Mai întâi notăm absența bașilor din muzica de tango. Cele patru subwoofere sunt practic mute. Totul se aude din medii și din înalte. Este o muzică ce pare să plece din frecvența vocii omenești, ca și cm s-ar fi născut direct din piepturi. Se refuză unui sunet prea grav, prea jos. Apoi ritmul. Cadența. Și, mai ales, mișcările! Mai ales ele.

Ce este cu adevărat fascinant este faptul că fiecare cuplu dansează într-un mod propriu, particular, pe aceeași melodie. Așa că fiecare cuplu în parte prezintă sau aplică o hermeneutică unică, mai mult sau mai puțin spontană, pe marginea poveștii melodiei, fiecare pas și gest constituie un verb, un adjectiv, un semn de punctuație, o parte sintactică și morfologică dintr-o poveste de doar câteva minute. Momente de lentoare, succedate de unele mai rapide, zvâcniri scurte, prelingeri molcome, picioare care se încalecă grațios, brațe încordate, priviri. Ah, privirile! Dansatorii de tango se privesc în ochi, uneori pare că se țin din priviri mai mult decât o fac din brațe. E o plonjare în celălalt, o scrutare, o sfredelire aproape nemiloasă, dar terapeutică. Poate că tocmai pentru că e atât de sfredelitoare este și terapeutică.

Tango-ul este marcat de melancolie, de tristețe, chiar de tragism, căci poartă în el originile marginalilor și ale exclușilor, conține în el întreaga vitalitate a unui final sau a unui viitor fără promisiuni, e ca un dans atins de o ușoară fatalitate, un dans de despărțire de tot și de toate, în care dai tot ce mai ai și dai tot ce nu știai că ai avut.

Privite în mișcare pe suprafața de dans, cuplurile par sudate pentru veșnicie. Fiecare dans conține în el o viață întreagă, suficientă în ea însăși, timpul de dinainte și de după devenind irelevant. Poate că cel mai spectaculos moment este finalul, când ultima notă se stinge, iar toți dansatorii încremenesc spontan și simultan, în pozițiile respective. Este un timp suspendat, încremenit, nu se mai aude nimic și nimic nu mai mișcă. Privirile se mențin. Brațele, cu coatele ridicate, picioarele rămase în poza ultimei mișcări. Îți vine să-ți ții răsuflarea. Apoi, la fel de brusc, totul se destinde, expresiile și posturile se relaxează, dansatorii își zâmbesc, își mulțumesc cu un ton ”profan” ca și cm n-ar recunoaște că au participat la acel ritual aproape mistic. Redevin amici, cunoscuți, colegi. Aproape că te miri, atunci când privești din afară. Te simți ca-n fața unui act de iluzionism în care știi că ceea ce vezi e imposibil, că există un truc, o tehnică, doar că nu înțelegi care ar fi acelea.

Dar pentru câteva minute, dansatorii au împărtășit un destin întreg. Asta este uluitor. Câte dansuri, atâtea vieți. Într-o singură seară, dintr-un bar devenit milonga. Astăzi, participanții au o seară festivă, comunitatea respectivă aniversează încă un an de când s-a format. Ne bucurăm să-i găzduim. În fond, nu e chiar de colo să fii spațiul (sau meta-spațiul) de desfășurare a atâtor universuri deodată.

Așa că le spunem la mulți ani! Și o să vă rugăm ca-n seara asta să le oferim puțin spațiu, să fie între ei. Până la urmă, într-o milonga nu intri decât dacă te țin privirile. :)

04/01/2023

Am strâns bradul și coronițele ornamentale. În urma lor a rămas pe dușumea o pulbere argintie, strălucind anacronic, puțin desuet. Au venit și cei de la reciclare, ceea ce ne-a bucurat; aveam o grămadă de cutii, saci cu sticle, paie, hârtii și șervețele. Au venit și băieții de la catering să adune ustensile, farfurii și alte nimicuri, rămase de la Revelion. După plecarea echipelor locul a rămas aerisit, gata de a fi curățat și introdus în noul an.

Cutiile! Am vorbi puțin despre ele. Ne preocupă destul de mult și de des. Ne bucură atunci când ajung pline, devin o problemă după ce sunt golite. Ocupă spațiu, oricât de mult te-ai strădui să le bagi unele într-altele, să le aplatizezi sau să le înghesui...

La MARe/Muzeul de Artă Recentă, în colecția permanentă, la etajul 1, se află o lucrare de Mircea Nicolae (Ionuț Cioană, n. 1980- d. 2020). Intitulată ”Ambalaje” (2011), lucrarea intrigă și smulge zâmbete vizitatorilor: ea constă într-o cutie lungă, albă, frumoasă, cu geam transparent, în care nu se află altceva decât ambalaje din hârtie sau din carton. De fapt, sunt acele ”tăvițe” din carton în care au fost brioșe, prăjituri etc., pe care le știm cu toții. Sunt dispuse frumos, căci există acolo o armonie cromatică și una ce ține de geometria și de forma lor. Dar, totuși, nu vedem nimic altceva decât... ambalaje!

Contrarierea și amuzamentul vizitatorilor sunt îndreptățite: astăzi - par ei a zice - orice poate fi artă. Doar că (într-un mod cam paradoxal și cam neașteptat) activitatea noastră de la bar ne ajută să vedem și să interpretăm într-un anumit fel acea lucrare destul de impunător așezată în spațiul expozițional. În fond, ne-am întreba, ce este un ambalaj? Care este sau care sunt funcțiile sale principale, definitorii?

În primul rând, un ambalaj conține. Este un recipient. În al doilea rând, protejează. În al treilea rând informează (iar în epoca noastră, volumul de informații de pe un ambalaj e tot mai stufos și mai detaliat). În fine, atrage. Ispitește. Seduce. Convinge. Dar toate aceste funcții ale ambalajului sunt subordonate conținutului și menirii acestuia: aceea de a fi cumpărat și consumat.

Până la acel moment, ambalajul îl conține, îl protejează, ne spune despre el și ne convinge să-l dorim. Dar din momentul în care îndepărtăm ambalajul și consumăm produsul, conținutul, ambalajul devine o problemă.

O soluție practică și eficientă până atunci, din momentul îndeplinirii misiunilor sale, ambalajul înlăturat se transformă în rebut. În balast. În reziduu. În gunoi. Poluează. Devine, cm ziceam, o problemă care cere o rezolvare. Una, știm bine, ar fi reciclarea. Și asta a făcut, am spune, și Mircea Nicolae: a reciclat! Doar că prin artă: căci ce devine, oare, ambalajul atunci când este ambalat?
Devine... conținut! Punga cu pungi, cm s-ar spune, doar că într-o formă sublimată, căci din momentul înscrierii lor ca obiect de artă, ambalajele/conținut sunt protejate de orice atingere care le-ar perturba noua condiție.

Printr-o simplă mutare, Mircea Nicolae a deturnat sensul ambalajului, falsificându-i natura, dar salvându-l chiar prin această falsificare de la condamnarea inevitabilă de care suferă orice astfel de obiect după folosire. L-a transformat în opusul său!

Desigur, noi nu facem asta. Cutiile sunt stivuite în spații anume, până când vine mașina să le ridice. Se adună acolo, zi de zi, unele peste, lângă și într-altele, arătând prin volumul lor crescător, asemenea nisipului dintr-o clepsidră, numărul de zile care a trecut de la ultima ridicare. Totodată, ele trădează cu indiscreție dinamica activității noastre, volumul de comenzi și, eventual, de vânzări sau de evenimente. Mircea Nicolae le-a ”izbăvit” tocmai pentru că le-a eliberat de propria condiție. Noi, nu! Noi le lăsăm așa cm sunt, ca ceea ce sunt și le dăm la reciclat, de unde vor reveni cândva sub formă de ambalaje noi, pline de conținut.

Și toate aceste cutii goale ne-a făcut să medităm. Suntem înconjurați de ambalaje. Dar nu cumva riscăm, furați de imediat și de activități minore, dar imperative prin stringență și prin volum, să devenim noi înșine niște ambalaje? Acea expresie biblică ”și a văzut că (oamenii) sunt doar trup” nu la asta se referă, oare? Oare chiar ne conținem? Desigur, nu este loc de răspuns aici, pe pagina unui bar (chiar dacă ”filozofia/filozofarea de crâșmă” își va avea mereu farmecul și rostul ei).

Cert este că pornind de la problema concretă a cutiilor și trecând prin mica epifanie produsă de o lucrare de artă, nu putem decât să ne dorim și să vă dorim un 2023 plin de conținut! Unul în care să ne fim conținut unii altora. Și la cât mai puține reziduuri (inclusiv emoționale). La mulți ani! :)

03/01/2023

La mulți ani! Vă invităm să ne urmăriți programul din 2023, emis pe frecvența 33 din strada Bărăției, București. Nu, nu apărem în revistele dedicate programelor TV, doar pe Facebook și pe Instagram. Deocamdată. Vă așteptăm live, în studio. Mulțumim. 🤗

30/12/2022

Si mai avem și altele. Multe altele :))

30/12/2022

100 lei intrarea pentru ce care vor fără loc la masă. În preț, welcome shot, Prosecco la ora 12, snacks-uri pentru a duce băutura și evident, party-ul 80's "dirijat" de o legendă (nu, nu exagerăm): vinyl jockey Sorin Lupașcu, un nume care chiar a marcat universul ringurilor de dans din România ultimilor 45 de ani.

Cum locurile sunt limitate, rezervări se pot face la nr de telefon 0744763858.

Să ne vedem la petrecere! :))

28/12/2022

Așa a fost atmosfera aseară, la finalul concertului Folk, Frate! - concertul fără playlist Un public excelent și o trupă care știe să se simtă bine pe scenă. Sperăm ca de Revelion să fie și mai și :))

27/12/2022

Nu mai sunt multe locuri.
260 lei - loc la masă, platou cald, platou rece, welcome shot și Prosecco la miezul noptii.
160 lei - fără loc la masă, bufet suedez rece, welcome shot și Prosecco la miezul noptii.

Party 80s pe muzică pusă de vinyl jockey Sorin Lupașcu, celebru între 1978 si 1998 pentru prestația de la Ring, Costinești, dar și pentru Retro Party-urile organizate ulterior.

Informații și înscrieri în inbox sau la nr de tel/whatsapp 0744763858

27/12/2022

Reguli pentru Folk, Frate! - concertul fără playlist de diseară.
1. Incepem la 21.13 maxim și 14
2. Formula de diseară este cea din fotografie. Mysha, Johnnie, Teddy, Seba, Meghi
3. Ca deobicei, shoturi sunt la bar
4. Bilete se mai găsesc pe AmBilet.ro și se vor găsi și la intrare.
5. Săniuța Fuge

24/12/2022

Este Ajunul! Nu am avut deschis astăzi. Nu vom avea nici mâine. Sunt zile în care, pur și simplu, se cuvine să îți amintești că ești mai mult decât ceea ce faci pentru a trăi și că, de fapt, traiești pentru a putea face.

Vă mulțumim pentru înțelegere. Și vă dorim un Crăciun luminos, viu, ca o împlinire.

Ne revedem pe 26. Fără grabă! :)

23/12/2022

E vineri seara, ne pregătim să luăm o mică pauză pentru Craciun, să adunăm energie pentru petrecerea de Revelion. Astăzi, un mic impro live, ca de pre-Ajun, realizat de actrița Lia Sinchevic și muzicianul Cătălin Iosif. Haideți la un vin. :)

19/12/2022

Aseara ni s-a părut destul de plin la Finala Campionatului Mondial de Fotbal. Dar jucătorii de Whist din Comunitatea Hai sa socializam! au depășit așteptările. :)) Iar după uși e un spectacol: TEATRU | Lecția de engleză | 19 decembrie 2022

Ufff! :)))

18/12/2022

Coborând pe Calea Moșilor, spre Cocor, chiar inainte de intersecția cu Bărăției, muzica unor colinde minunate umplea tot aerul. Voci feminine, pe un fundal grav, de ison masculin, emanau parcă din ziduri. Cel mai straniu era sentimentul că vestirea aceea ar izvorî chiar din ferestrele oarbe ale clădirii cândva făloasă, acum o ruină scoasă la vânzare, în care, cu vreo 90 de ani în urmă, în 1931, se afla sediul Partidului Muncitoresc Țărănesc și redacția ziarului "Deșteptarea". Deschiderile întunecate în obrazul încă frumos al clădirii, erau ca niște guri care cântau. Dar totul se auzea de la biserica Sfântul Gheorghe Vechi, de peste drum.

În bar, sus, actrițele repetau pe scenă pentru spectacolul de mâine. Scaunele, așezate pe mese cu picioarele în sus, pentru a face loc curățeniei de după petrecerea de azi noapte, așteptau să fie așezate pentru azi, când vom vedea Finala pe ecranul mare, de pe peretele dinspre răsărit.

Un mic univers cvasi-închis, ritmat de propriul timp și calendar mundan, dar care acum este învăluit subtil, senin, de muzica unui alt univers, familiar și atât de diferit totodată. Și uite așa dereticăm printre replicile actrițelor, indicațiile regizoarei și cântecele Vestirii, atenți să nu le tulburăm pe primele și să nu le pierdem pe ultimele, ca și cm am cârmi cu grijă barul, devenit un soi de corabie navigând printre mări cu apele suprapuse.

Ne vedem azi, cu bine!

17/12/2022

Goooool! :)))
Noi avem ecranul și băutura! Casa de tacos are ce trebuie să merite primele două! ;)

14/12/2022

Printre petrecerile mai mult sau mai puțin private, specifice lunii decembrie, mai avem și spectacole. :))

https://www.ambilet.ro/tc-events/lectia-de-engleza-i-auzi-una/?fbclid=IwAR07clpmSj4IPdG3iTZY_8-R_NCkMyV8I0b36b_AYFHQyIr2ZUDWuBSCFtQ

11/12/2022

Ploua destul de tare atunci când în curtea noastră ușor decăzută, încă neamenajată, am văzut-o pe tânăra care se adăpostea sub panoul uriaș care indica prezența clubului vecin. Silueta ei retrasă, ascunsă de noapte și de stropi părea dintr-o animație japoneză.
- De ce nu urcați la un ceai cald? Am întrebat-o.
A ridicat privirea și jumătate din chip s-a profilat în lumina becului de afară, din dreptul intrării noastre. Nu mult, suficient cât să i se vadă zambetul:
- Mulțumesc, dar chiar stau aici pentru că-mi place ploaia.
N-am insistat. Dar am lăsat fereastra deschisa. De afară intrau răcoarea serii și ropotul ploii. De la noi ieșeau lumina și căldura unui adăpost.

N-are vreun tâlc povestea. Dar îi privim pe clienții care acum vorbesc liniștiți la mesele cafenii și ne gândim că fiecare a adus cu sine un miros proaspăt, rece, ca pe un dar secret. Mulțumim.